Executia MRP se poate face la nivelul unui singur material sau pentru toate materialele dintr-o unitate logistică.
Pentru rularea în masă la nivelul unității logistice putem alege una din cheile de procesare NEUPL, NETCH și NETPL. Pentru a defini planificarea pe baza cheilor de procesare două concepte importante sunt orizontul de planificare si fișierul de planificare.
Fișierul de planificare (planning file) este un fisier care conține toate materialele relevante pentru MRP per unitate logistică. Pentru fiecare material exista doi indicatori: net change planning si net change in planning horizon care arată dacă de la ultima rulare MRP s-a înregistrat o modificare relevantă pentru planificare. Modificările relevante pentru MRP sunt: schimbări ale parametrilor MRP din masterul de material, modificări în cererea de material sau receptii planificate. Modificările relevante pentru planificare se definesc în customizare. La migrarea datelor nu se updateaza fișierul de planificare.
Orizontul de planificare (planning horizon) este o perioada în zile pentru care se face planificarea. Cererile de planificare care ies din orizontul de planificare nu se iau în considerare în procesarea cu ajutorul NETPL. Orizontul de planificare se definește în customizare pentru unitatea logistică sau pentru grupul MRP.
Cheia de procesare NETCH determina rularea pentru toate materialele care au suferit o schimbare relevantă pentru MRP indiferent de orizontul de planificare.
NEUPL este planificarea regenerativă: la execuția MRP se planifică toate materialele din unitatea logistică. Se folosește când se rulează prima data, sau dupa eventuale migrări, pentru a garanta consitența datelor.
De obicei, planificarea rulează la intervale regulate ca periodic job în background. Dar daca situația o impune, se poate rula si la nivelul unui singur material, la cererea utilizatorilor autorizati.
Algoritmul de calcul al MRP este construit să raspundă în ordine logică la urmatoarele întrebări, pentru fiecare material în parte: Este nevoie de aprovizionare? În ce cantitate? Aprovizionare internă sau externă (ce document rezultă)? Când se începe aprovizionarea? Mai există materiale dependente care trebuie aprovizionate?
1. Net requirements calculation – în acest pas sistemul determină cantitatea disponibilă netă ca diferență între stocul curent și recepțiile planificate și toate necesitătile relevante pentru MRP – comenzi de vânzare, rezevări, transferuri. Dacă necesitățile depăsesc resursele disponibile sistemul generează o propunere de reaprovizionare. Prin noțiunea de element MRP se definește orice document care provoacă sau atrage după sine o modificare a stocului de materiale. Asfel sunt două feluri de elemente MRP – elemente MRP care cresc cantitatea disponibilă dintr-un material: stocul curent, planned orders, comenzile de producție, de aprovizionare, referatele de necesitate, transferuri înspre unitatea logistică; și elemente MRP care scad cantitatea disponibilă: rezervări, dependent requirements, comenzi de vânzare, transferuri dinspre unitatea logistică. În customizare se poate defini care dintre aceste elemente trebuie luate în considerare la calculația MRP. De exemplu, unele companii pot sa considere irelevante referatele de necesitate.
2. Lot size calculation – odată ce s-a determinat necesarul net se folosesc parametri MRP pentru a determina marimea lotului. Exista 3 tipuri de proceduri de pentru determinarea mărimii lotului: static, bazat pe perioade fixe și de optimizare. În plus de procedurile de lot size mai se pot introduce următoarele restricții: dimensiune lot minimă, maximă sau valoare de rotunjire (loturile vor fi multipli acestei valori).
3. Procurement type – este folosit pentru a determina dacă materialul este produs în unitate sau aprovizionat extern. Tipul de aprovizionare se definește în masterul de material. Dacă este nevoie de alt tip în afara celor două se poate defini “special procurement type”. Cu ajutorul acestuia materialele pot fi aprovizionate prin transfer din alte unități logistice sau subcontractate.
4. Scheduling – în pasul de programare, sistemul calculează datele de start si de terminare a elementelor MRP produse în unitate sau procurate extern. Pentru a calcula aceste date, sistemul folosește timpul de producție al materialui și al subansamblelor și timpii de livrare. Sistemul începe prin a planifica înapoi iar dacă cea mai depărtată dată de momentul necesarului este în trecut, o va replanifica în prezent și va incepe planificarea înainte. Există posibilitatea de a da perioade de timp “tampon” sub forma unor floats înainte și/sau după producție pentru a asigura producția la timp.
5. BOM Explosion – în timpul planificării, sistemul selecteaza și expandează lista de materiale pentru toate comenzile planificate. Va crea dependent requirements pentru subansamble si materiile prime subordonate pe oricâte niveluri (maxim 999). Lista de materiale selectată trebuie sa întrunească anumite condiții: sa fie validă (în perioada de valabilitate) și să aibă un status care sa permită folosirea în MRP. Dacă sunt mai multe valabile se folosește cea cu prioritatea cea mai mare.
Pentru rularea în masă la nivelul unității logistice putem alege una din cheile de procesare NEUPL, NETCH și NETPL. Pentru a defini planificarea pe baza cheilor de procesare două concepte importante sunt orizontul de planificare si fișierul de planificare.
Fișierul de planificare (planning file) este un fisier care conține toate materialele relevante pentru MRP per unitate logistică. Pentru fiecare material exista doi indicatori: net change planning si net change in planning horizon care arată dacă de la ultima rulare MRP s-a înregistrat o modificare relevantă pentru planificare. Modificările relevante pentru MRP sunt: schimbări ale parametrilor MRP din masterul de material, modificări în cererea de material sau receptii planificate. Modificările relevante pentru planificare se definesc în customizare. La migrarea datelor nu se updateaza fișierul de planificare.
Orizontul de planificare (planning horizon) este o perioada în zile pentru care se face planificarea. Cererile de planificare care ies din orizontul de planificare nu se iau în considerare în procesarea cu ajutorul NETPL. Orizontul de planificare se definește în customizare pentru unitatea logistică sau pentru grupul MRP.
Cheia de procesare NETCH determina rularea pentru toate materialele care au suferit o schimbare relevantă pentru MRP indiferent de orizontul de planificare.
NEUPL este planificarea regenerativă: la execuția MRP se planifică toate materialele din unitatea logistică. Se folosește când se rulează prima data, sau dupa eventuale migrări, pentru a garanta consitența datelor.
De obicei, planificarea rulează la intervale regulate ca periodic job în background. Dar daca situația o impune, se poate rula si la nivelul unui singur material, la cererea utilizatorilor autorizati.
Algoritmul de calcul al MRP este construit să raspundă în ordine logică la urmatoarele întrebări, pentru fiecare material în parte: Este nevoie de aprovizionare? În ce cantitate? Aprovizionare internă sau externă (ce document rezultă)? Când se începe aprovizionarea? Mai există materiale dependente care trebuie aprovizionate?
1. Net requirements calculation – în acest pas sistemul determină cantitatea disponibilă netă ca diferență între stocul curent și recepțiile planificate și toate necesitătile relevante pentru MRP – comenzi de vânzare, rezevări, transferuri. Dacă necesitățile depăsesc resursele disponibile sistemul generează o propunere de reaprovizionare. Prin noțiunea de element MRP se definește orice document care provoacă sau atrage după sine o modificare a stocului de materiale. Asfel sunt două feluri de elemente MRP – elemente MRP care cresc cantitatea disponibilă dintr-un material: stocul curent, planned orders, comenzile de producție, de aprovizionare, referatele de necesitate, transferuri înspre unitatea logistică; și elemente MRP care scad cantitatea disponibilă: rezervări, dependent requirements, comenzi de vânzare, transferuri dinspre unitatea logistică. În customizare se poate defini care dintre aceste elemente trebuie luate în considerare la calculația MRP. De exemplu, unele companii pot sa considere irelevante referatele de necesitate.
2. Lot size calculation – odată ce s-a determinat necesarul net se folosesc parametri MRP pentru a determina marimea lotului. Exista 3 tipuri de proceduri de pentru determinarea mărimii lotului: static, bazat pe perioade fixe și de optimizare. În plus de procedurile de lot size mai se pot introduce următoarele restricții: dimensiune lot minimă, maximă sau valoare de rotunjire (loturile vor fi multipli acestei valori).
3. Procurement type – este folosit pentru a determina dacă materialul este produs în unitate sau aprovizionat extern. Tipul de aprovizionare se definește în masterul de material. Dacă este nevoie de alt tip în afara celor două se poate defini “special procurement type”. Cu ajutorul acestuia materialele pot fi aprovizionate prin transfer din alte unități logistice sau subcontractate.
4. Scheduling – în pasul de programare, sistemul calculează datele de start si de terminare a elementelor MRP produse în unitate sau procurate extern. Pentru a calcula aceste date, sistemul folosește timpul de producție al materialui și al subansamblelor și timpii de livrare. Sistemul începe prin a planifica înapoi iar dacă cea mai depărtată dată de momentul necesarului este în trecut, o va replanifica în prezent și va incepe planificarea înainte. Există posibilitatea de a da perioade de timp “tampon” sub forma unor floats înainte și/sau după producție pentru a asigura producția la timp.
5. BOM Explosion – în timpul planificării, sistemul selecteaza și expandează lista de materiale pentru toate comenzile planificate. Va crea dependent requirements pentru subansamble si materiile prime subordonate pe oricâte niveluri (maxim 999). Lista de materiale selectată trebuie sa întrunească anumite condiții: sa fie validă (în perioada de valabilitate) și să aibă un status care sa permită folosirea în MRP. Dacă sunt mai multe valabile se folosește cea cu prioritatea cea mai mare.
Postări
